Colecția de etnografie extraeuropeană

Acolo, după cum afirma Franz Remmel, Franz Binder a construit cu mâna sa o plută, cu ajutorul căreia a navigat în aval, pe fluviul Tigru, spre Bagdad. Nereușind să dea de urma fratelui său vitreg, Binder s-a întors spre Alep cu o caravană, iar de acolo s-a îndreptat spre Egipt.

După periplul său levantin, care a durat aproape 10 ani, în luna iunie 1850 soseşte în Egipt, la Alexandria, de unde a plecat ulterior la Cairo. Nereușind să găsească un post de farmacist, a lucrat ca tăietor de furnir, apoi cofetar, iar la un moment dat s-a ocupat chiar de fabricarea berii. Animat de dorința de a călători, el s-a angajat conducător de caravane la o companie comercială și a efectuat opt călătorii între Cairo și Khartoum, capitala Sudanului, de obicei însoțind caravanele misiunii catolice austriece.

Prima călătorie a început-o la 27 septembrie 1852, transportând „mărgele venețiene, țesături colorate de Nanking, fesuri roz și destule lăzi cu mărfuri”, după cum scria în jurnalul său. Ajuns la Khartoum, la izvoarele Nilului, el nu a putut să încheie afacerea cu negustorul cu care negociase anterior. A stat trei luni la Khartoum, și-a vândut toată marfa, cumpărând în schimb fildeș și gumă arabică. S-a întors la Cairo, călătorind cu vaporul pe Nil, traversând apoi deșertul nubian, cu 17 cămile. Ajuns în capitala Egiptului, şi-a vândut marfa, reușind să adune o mică avere.

Având experiența primei călătorii, el s-a pregătit mai bine pentru cea de-a doua. A pornit spre Khartoum în fruntea unei caravane formate din 400 de cămile. Din Sudan, după cum relata Franz Rommel, Binder a cumpărat „doi lei adulți, doi gheparzi cu pete frumoase, o pisică de mosc și mai multe antilope, cu care a făcut drumul înapoi prin deșertul nubian, punând numai câte o cușcă între două cămile, legată de șei”, vânzându-le, ulterior, la Cairo.

Peripeţiile sale sunt consemnate atât de dr. E. Kurt Binder, un nepot de-al său, în broșura Călătoriile și aventurile unui sas din Transilvania (1930), cât și de Franz Remmel, în cartea Călătorind peste șapte mări (1984), ambele bazându-se pe jurnalul de călătorie al lui Franz Binder.

În anul 1853, plecând într-o misiune comercială, a ajuns la reședința regelui Idris Atlan, în munții Djebel Gule, din regiunea superioară a Nilului Albastru, fiind primul european ajuns acolo. Din călătoriile sale, el s-a întors cu o bogată colecție de arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte de uz gospodăresc, toate aduse din zonele pe care le-a vizitat.

Pentru o perioadă, s-a stabilit în orașul Khartoum, actuala capitală a Sudanului, situată în locul unde Nilul Albastru îşi uneşte apele cu Nilul Alb. Aici a fost funcționar al unei companii comerciale, iar apoi începând cu anul 1857 a fost numit viceconsul al Imperiului Austriac. De aici a călătorit spre Kordofan de unde a iniţiat, începând cu anul anul 1860, mai multe expediţii de explorare a ţinuturilor necunoscute la acea dată, din sudul Sudanului, pătrunzând în teritoriile triburilor Zande, Nuer, Djur şi Niam-Niam, despre care mărturisea:”[…] am întâlnit diferite triburi pe care nici un european sau turc nu le-a mai văzut”.

S-a întors în Transilvania în anul 1862. De acum, compatrioţii săi au posibilitatea să  admire obiectele aduse de el din Africa în expoziţiile pe care le organiza în diferite localităţi.