COLECŢIA DE ETNOGRAFIE

Colecţia de etnografie cuprinde obiecte tradiţionale româneşti şi săseşti, costume, unelte şi obiecte de uz casnic, reprezentative pentru zona etnografică a Văii Sebeşului. Icoanele pictate pe lemn şi sticlă au fost realizate în diverse centre de iconari din Transilvania, dar cel mai bine reprezentat este cel de la Laz. Meşteşugul olăritului este exemplificat prin obiecte ce provin din centrele de la Petreşti, Săsciori, Sibiu şi Ţara Bârsei.

Arta prelucrării lemnului este ilustrată printr-o spectaculoasă colecție de obiecte tradiționale lucrate de meșterul Nicolae Cernat din Șugag, constând în linguri, căuce, prâsnele și furci de tors, lucrate cu migală și decorate cu mult gust.

ICOANELE DE LAZ

 Lazul a fost şi a rămas un important centru de iconari, al cărui început se poate plasa la sfârşitul secolului al XVIII‐lea, când pictorul Savu Poienaru (1777-1829), originar din Poiana Sibiului s-a stabilit în satul de pe Valea Sebeşului, luând cu el şi izvoadele folosite în localitatea de baştină.

Această primă fază a activităţii centrului de iconari de la Laz a fost continuată de Simion Poienaru (1801-1872), care prin creaţiile sale a definit linia artistică ulterioară a lucrărilor ce vor fi elaborate de descendenţii săi. De atunci s-a renunţat la pictarea de  icoane de mici dimensiuni, preferându-se cele de dimensiuni mai mari, cu scenele redate pe un fundal albastru. Tot din acea perioadă,  au început să fie redate chenarele florale şi geometrice, care au devenit în timp „marca” centrului de iconari de la Laz.

Toma Poienaru (1835-1874), fiul lui Simion, este următorul zugrav care a dus mai departe arta icoanei la Laz. A preferat însă pictura pe lemn, executând numeroase icoane şi cruci pentru biserici din zonă. Şi fratele său Ioan Poienaru (1837-1898) a manifestat o pasiune pentru crucile de lemn, lucrând în acelaşi timp şi rame.

Cel mai talentat dintre fiii lui Simion a fost Ilie I Poienaru (1840-1917) care a lucrat numeroase icoane, cruci, prapori şi diverse piese de mobilier. De asemenea, a pictat şi interioare de biserici.

Partenie Poienaru (1871-1921) a fost unul dintre zugravii foarte talentaţi ai Lazului. El este autorul a numeroase icoane, dintre care se remarcă prăznicarele, în a căror compoziţie, alcătuită dintr-o scenă centrală înconjurată de alte 25 de casete mici, şi-a demonstrat priceperea, desenându-le liber. S-a remarcat şi ca un bun portretist, chipurile redate de el având o expresivitate aparte.

Ilie II Poienaru (1883-1977) a continuat activitatea tatălui său, Ilie I, preferând pictura pe sticlă. A realizat şi numeroase cruci de lemn ce se mai întâlnesc în satele din zona Sebeşului.

Activitatea iconarilor de la Laz a fost continuată de alţi membri ai   familiei Poienaru, dintre care îi amintim pe Maria Deac Poienaru (1923-2015), fiica lui Ilie II, şi nepotul acesteia Florin Poenariu (n. 1973) care duce mai departe arta predecesorilor săi.

O parte a artefactelor care alcătuiesc colecţia de etnografie a fost digitizată sau se află în curs de digitizare.

Comentariile sunt oprite.

Close Search Window