Minutul de istorie: INTRAREA ARMATEI ROMÂNE ÎN SEBEȘ

În primăvara anului 1918, România ieșise din război, fiind nevoită să încheie pace separată cu Puterile Centrale, forțată de evoluția evenimentelor din zonă, generate în special de ieșirea din război a Rusiei, ca urmare a revoluției bolșevice. Pacea de la București a impus României condiții grele, soldându-se și cu importante pierderi teritoriale.

Însă soarta războiului s-a schimbat, iar în luna iunie a anului 1918 echilibrul dintre cele două părți beligerante a fost rupt definitiv în favoarea Antantei.

În România ocupată, germanii s-au văzut nevoiți să-și diminueze treptat efectivele militare, fiind obligați să transfere unități pe Frontul de Vest pentru a face față ofensivei Aliaților. În acest context, al diminuării prezenței militare a Puterilor Centrale în zonă, autoritățile române se puteau gândi la refacerea armatei în vederea reintrării în război. Pregătirile au durat destul de mult, și asta datorită insuficienței resurselor umane și materiale, precum și a situației politice interne. Mobilizarea a fost decretată în 28 octombrie, după ce, cu două zile mai devreme, a fost remobilizat Marele Cartier General al Armatei Române. În 10 noiembrie 1918 România a reintrat în război, având de eliberat teritoriile aflate încă sub ocupație, precum și pe cele locuite în majoritate de români.

Pentru operațiunile din Transilvania au fost desemnate, pentru început, Divizia 7 și Divizia 1 Vânători, cărora urmau să li se alăture și alte trupe, dacă era necesar. Efectivele celor două divizii au fost transportate pe calea ferată. Divizia 7 a trecut Munții Carpați, acționând în nordul Transilvaniei și pe Valea Mureșului Superior, în timp ce Divizia 1 Vânători a operat la sud de Mureș, pe Valea Târnavei Mari și pe Valea Oltului Superior, până la Brașov. Astfel, rămânea neacoperită partea de sud a Transilvaniei, fiind necesară astfel trimiterea de trupe suplimentare care să acționeze acolo. În acest scop, la începutul lunii decembrie a fost trimisă în zonă, tot pe calea ferată, Divizia 2 Vânători care avea ca arie de concentrare zona Sibiu – Sebeșul Săsesc – Orăștie – Deva – Petroșani.

Divizia 2 Vânători se afla sub comanda generalului de brigadă Gheorghe Dabija (1872-1957). Acesta, ofițer de carieră, originar din Iași, s-a distins în bătăliile de la Mărăști și Oituz, precum și în campania de eliberare a Transilvaniei. A fost și un cunoscut scriitor militar, primind chiar și un premiu al Academiei Române pentru lucrarea Războiul bulgaro-turc (1914). Sfârșitul vieții i-a stat sub teroarea temnițelor comuniste de la Jilava și Văcărești (1952-1955).

Deplasările de trupe pentru ocuparea zonei alocate diviziei s-au încheiat la 1 ianuarie 1919, fără incidente. De altfel, în aceeași zi, un regiment al Diviziei 2 Vânători, condus de generalul Dabija, a intrat în orașul Sebeș, în entuziasmul populației românești, defilând prin fața sediului primăriei, pe Jacobigasse și Rosengasse, străzi care ulterior au primit numele str. Regele Ferdinand și str. Carmen Sylva.

După cum se poate observa din cele două imagini care au imortalizat momentul, primirea făcută trupelor române a fost una entuziastă, militarii români fiind salutați de locuitori ai orașului, precum și de membri ai Gărzii Naționale locale, concentrați pe trotuarele din fața și din apropierea localului primăriei. Nu există informații suplimentare referitoare la acest eveniment, însă cunoaștem faptul că după intrarea în Sebeș, Divizia 2 Vânători și-a continuat înaintarea spre vest, spre Ungaria.

Mai multe informații despre evenimentele petrecute în Sebeş în perioada din preajma Marii Uniri, se pot găsi în lucrarea scrisă de Călin Anghel şi Radu Totoianu, Sebeșenii și Unirea de la 1 Decembrie 1918, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2018, disponibilă, în format electronic, pe pagina noastră de Internet, la secțiunea dedicată Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş, la adresa https://www.cclbsebes.ro/sebesenii-si-unirea-de-la-1-decembrie-1918/.