Radu Stanca (5 martie 1920, Sebeș – 26 decembrie 1962, Cluj)

RADU STANCA (5 MARTIE 1920, SEBEȘ – 26 DECEMBRIE 1962, CLUJ)

A fost dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru.

„[…] L-am cunoscut pe Radu, cel mai bun prieten, cel mai deștept, cult, cel mai talentat regizor, poet, actor, om binevoitor, demn, un om plin de calități. A fost un unicat. Poezia lui, piesele lui de teatru, dar și spectacolele regizate de el, rămase în reviste de specialitate, în memoria actorilor și neîndoios în aceea a publicului, se vor păstra vii ca valori perene. Nu, el nu a murit. Radu Stanca trăiește prin toată opera lui”.

Eugenia Dimitriu-Barcan, noiembrie 2012, Sibiu.

Radu Stanca s-a născut la 5 martie 1920 la Sebeș, într-o familie cu frumoase tradiții intelectuale. Absolvent al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Cluj, a fost numit, în 1943 asistent la catedra de Filosofia Culturii condusă de Lucian Blaga, post pe care l-a ocupat doar un an (încă de pe atunci, fiind amenințat de o boală nemiloasă). În 1943 s-a înființat Cercul Literar de la Sibiu, la care Radu Stanca a fost considerat întotdeauna inițiatorul atmosferei de particulară efervescență spirituală și artistică. În 1945 a apărut „Revista Cercului Literar”, în care Radu Stanca și-a publicat o parte din creația poetică și eseistică. Atras și de teatru, deopotrivă actor și regizor, el a devenit animatorul principal al unei trupe de amatori din care, în 1948, s-a înființat Teatrul de Stat din Sibiu. Timp de peste un deceniu, Radu Stanca a fost prim-regizor al acestui teatru care, sub conducerea sa, a ocupat un loc de frunte printre teatrele din Transilvania. În 1951, Radu Stanca s-a căsătorit cu actrița Dorina Ghibu – Doti, iar trei ani mai târziu li s-a născut unicul fiu – Barbu.

A avut diverse colaborări la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Teatrul”, atât cu poezie, cât și cu articole inspirate și inovatoare despre artele spectacolului. Piesa în manuscris „Dona Juana” a primit, în 1947, premiul „Sburătorul”.

În toamna anului 1961 a fost numit prim-regizor al Teatrului Național din Cluj. Deși bolnav, a reușit să pună în scenă piesele „D-ale carnavalului”, în februarie, și „Unchiul Vania”, în noiembrie. Boala i s-a agravat, iar la 26 decembrie 1962, Radu Stanca s-a stins din viață la numai 42 de ani.

Dramaturg, eseist, autor de aforisme și regizor de prestigiu, dar mai ales poet, Radu Stanca s-a stins atât de timpuriu, fără a fi trăit satisfacția de a-și vedea opera literară publicată. I-au apărut postum: volumul „Versuri” (1966), „Teatru” (1968, cuprinzând cinci piese din cele cincisprezece pe care le-a scris), „Acvariu” (1971) și „Poezii” (1973). Din teatrul său, amintim și legende dramatice: „Secera de aur” și „Povestea dulgherului și a preafrumoasei sale soții”.

„La intersecția cerului finit
Cu cerul infinit se află-o stea,
Care a ars cândva nepotolit
Și care-a fost, desigur, steaua mea
………………………………………..
Iar dacă poți și ai cumva răgaz
Din focul navei tale, planetar,
Ia o scânteie, chiar și pentr-un ceas,
Și-n amintirea mea aprinde-o iar”.

Fragmente din poezia „Testament” de Radu Stanca.

Fotografia din galeria de mai jos, care îl înfățișează pe Radu Stanca alături de Lucian Blaga, are ca sursă revista „Apostrof” (https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2022/n5/).